de Ioan VINTILĂ FINTIŞ
Dealul şi cubul – dar nu numai – sunt teme de filozofare ale cărţii DEALUL, semnată de I.V. Fintiş şi apărută la Editura Karta-Graphi, în 2006, cu o copertă realizată de Cristian Anghel.
Incursiunile poetice în istoria culturii nu sunt puţine, de vreme ce autorul consideră cubul temelie a piramidelor. Sunt invocaţi Creatorul, Maria, Faraonul, pe care poetul îi foloseşte în inspiraţia sa. Nu mai puţin de 14 dealuri/secţiuni urcă şi coboară Fintiş, încercând să ne iniţieze în conţinutul cărţii. Creaţia, în care intră nimicul, umbra, aburii completează „recuzita” adusă sub ochii noştri.
Sunt şi poeme mai puţin izbutite, dar sunt şi multe ce au semnificaţia talentului şi a rigorii, unde răceala ne face să ne simţim ca într-o peşteră imensă, singuri, cu suferinţele şi întrebările noastre, însoţindu-l pe poet, prin lectură, în zbuciumul său.