Eclipsa

– Fragment de roman –

Debutul în roman – în spaţiul literar românesc – al unui tânăr prozator italian, licenţiat în jurnalistică şi ştiinţe politice, ne propune o scriitură densă, laborioasă, mai aproape, credem noi, nu de maeştrii italieni ai genului, ci de cei francezi şi germani.
O psihologie ciudată, uneori, la limita raţionalului, dar şi a prozei fantastice, ce duce nu rareori la formidabile dezvăluiri de conştiinţă, ne fac să pariem pe acest nume nou – Philippe Palini – şi pe fervoarea sa creatoare, de o certă şi elegantă originalitate.
                                                         Nicolae Breban

În locul agentului de asigurare din fotoliu, acum era un antrenor fanatic de gimnastică care-l ajuta pe  Reis să recupereze până când ar fi gata cât mai curând să înceapă din nou să alerge.  Vocea în dificultate care gâfâia solidar cu el, exact cu câteva minute înaintea acelor chinuitoare „Hai!” sufocate, devenise mai iritantă decât cea a renunţării  care era mai slăbită. Şi ea, evident, era complicea supusă a misteriosului stăpân al timpului lui Reis care, în acele zile, profitând de faptul incontestabil că nu-i stătea capul acolo unde trebuia, îşi petrecea timpul trăgând sforile zilelor „bietului Oreste”, ţesând poveşti ca şi cum ar fi ghidată la rândul ei de mâna unei justiţii a necunoscutului să recurgă şi la cele mai viclene subterfugii, pentru a îndeplini o voinţă străină lui, dar care trebuia respectată, onorată.