Întâlnire cu Jurnal eroticJurnal erotic (Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006) e noua carte de poezie semnată de Virgil Diaconu adăugând şi un co-autor în persoana Lolitei.
Deşi am anticipat o schimbare a discursului poetic în cazul poetului Virgil Diaconu, mărturisesc surprinderea mea în faţa recentei sale cărţi întrucât aşteptam o schimbare într-un alt registru decât cel prezent. Cred că avem în faţă o carte experiment în creaţia poetului. Titlul cărţii sale dezvăluie direcţia din care vin impulsurile stimulatoare atât de necesare actului poetic. Poetul a structurat volumul în trei secţiuni: Jurnal erotic, Fructe secrete şi Omul vulnerabil.
Între Lolita semnatara celor cinci poeme – replică din volum şi Lolita cea care e purtată de poet în „celulele visului“ este o mare diferenţă. Feminitatea ultimei Lolite declanşează actul creator. „(…) // Deocamdată, Lolita cireşelor nu se mai arată vederii. / Încă nu, bine închisă cum o ţin în emisferele mele, / în celulele visului. Bine închisă în celulele visului, / în trandafirii aprinşi. Atâta doar că, uneori, / îmi scot ştreangul de la gât şi mă deschei la cămaşă, / că umblu cu picioarele goale pe asfalt / şi că mă cert cu norul de vrăbii. / Atâta doar că în dimineaţa aceasta, /când am vărsat cana cu lapte, / te-am lins de pe jos, femeie de lapte…/ Atom cu atom şi vers cu vers, de pe jos. // Da, cineva de la capătul visului încă mă pune pe jar, / un piersic întreg îmi înfloreşte în creier.“ (Piersică).