În ultimul timp, Dumnezeu s-a hotărât să ia la el oamenii buni şi să lase pe pământ lichelele. Poate vrea să-şi facă acolo, în Cer, o echipă numai a Lui.
Spunea cineva, într-o emisiune TV, că anul acesta vor muri multe personalităţi. Iată că, în nouă luni, au plecat dintre noi Octavian Paler, Jeana Gheorghiu, Vanda Condurache, Ralu Filip, Gil Dobrică, Adrian Pintea, Florian Pittiş, Serban Georgescu, patriarhul Teoctist, Dan Alexandru Condeescu, David Ohanessian şi Antonie Iorgovan. Şi cultura argeşeană a pierdut, în două luni, trei personalităţi, trei apostoli ai ei – dirijorul Emanoil Popescu, regizorul Val Dobrin şi graficianul Romulus Constantinescu. Toţi au slujit ani buni aceeaşi instituţie – Palatul Culturii, actualul Centru Cultural.
Romulus Constantinescu s-a născut la 31 mai 1935 la Călăraşi. Fiind copil de judecător, şi-a însoţit părintele în toată ţara. Şi anii cei mai mulţi i-a petrecut la Piteşti.
Absolvent al Liceului Economic, din Piteşti, nea Romică nu a mers pe drumul cifrelor, ci pe acela al artei, pentru că cel mai mult a iubit desenul. A şi pictat, a scris şi poezii (publicând în ziarul Secera şi ciocanul, revistele Argeş şi Cafenaua literară), dar grafica a fost visul său. A fost introdus, în lumea artei, de un alt mare dispărut, poetul Octav Pârvulescu, datorită căruia a câştigat primii bani, licean fiind, în urma publicării într-un cotidian local.
A realizat numeroase expoziţii personale şi de grup la Palatul Culturii, Casa Sindicatelor şi împreună cu membrii Filialei U.A.P.
A făcut parte, ca grafician, din echipa redacţională a revistei Argeş, atât în 1966, cât şi în 2001.
Spunea, în emisiunea Ora piteşteanului, că „modestia este o calitate a artistului”. N-am întâlnit un om mai modest, mai bun şi mai blajin ca nea Romică. Să-i fie „somnul lin şi codrul aproape”, cum spunea mereu când recita din Eminescu, poetul pe care l-a iubit atât de mult.
Nea Romică nu a murit, ci s-a „mutat într-o stea”. Drum bun printre stele, nea Romică. O să ne lipseşti.
Drum bun printre stele, nea Romică