Între volume de versuri («Peisaj lăuntric», 1988; «Dincolo de jertfă şi iubire», 1994; «Vine Moş Crăciun» – versuri pentru copii, 1999; «Galaxii paralele», 2000; etc.) şi de proză («Impozit pe dragoste», roman, 1999; «Destin», 1999; «Cinând cu Dracula», 2003; etc.), Melania Cuc mai cultivă cu osârdie, ca în recenta apariţie tipografică, Şotron (Bistriţa, Editura George Coşbuc, 2005), şi tableta, un soi de planetare poeme în proză, un fel de texte de câte 10-20 de rânduri, unde fermecătoare sunt, îndeosebi, trâmbele metaforice, stârnite de evenimentul cotidianului bine tensionat, reificat, reificator, edenic, ori diabolic/monstruos etc. „Tehnica“ e simplă: se alege titlul dintr-un cuvânt (cât un cârlig de undiţă cu momeală „grasă“), se „agaţă“ sub titlu, în paranteză, fraza-inscripţie, apoi se fac „legăturile“ cu bornele bateriei textului; ori, când inspiraţia dă-n clocot, inundă toata Casa-Poem; adeseori, în Şotron, face să alterneze fraze-cârlig „de factură evenimenţial-internaţională“ (de tipul: «Ciprioţii greci se opun planului de reunificare a insulei», «Mai mulţi palestinieni înarmaţi au fost ucişi într-un atac israelian, în Gaza»; «Premierul canadian se va întâlni cu Dalai-Lama», «Muzeul Luvru pregăteşte o filială nouă în SUA», «La Moscova au fost găsite maşini capcană», «La graniţa dintre Mexic şi SUA s-a folosit forţa pentru anihilarea traficanţilor de droguri», «În Buenos Aires un elev a tras cu arma în colegii săi» etc.) cu fraze-cârlig „de factură evenimenţial-internă“ («În Vrancea a avut loc un cutremur puternic», «Un ostaş român a fost ucis într-o ambuscadă la Bagdad», «Se împlinesc 100 de ani de aviaţie românească», «La Braşov se toarnă un film indian care are ca temă dragostea de Dumnezeu», «S-a efectuat primul transplant de pancreas din România» etc.), tabletele salvându-se de la „ariditate“, cum spuneam, prin „tornadiere metaforică“, dacă sintagma poate fi îngăduită, mai totdeauna fără căderi în „zongoristică“: