Cărturar şi scriitor român din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Constantin Stamati se înscrie, prin opera sa şi prin convingerile exprimate, între romanticii paşoptişti care au impregnat literaturii noastre amprenta specifică, direcţia dezvoltării ei pe principiul autohtonismului, caracterul militant, efortul de a se coordona evoluţiei culturale europene. Într-o epocă de mari transformări sociale şi de schimbări ale destinului istoric, literatura era privită ca o manifestare a patriotismului şi, totodată, ca mijloc de a propaga cultura, pentru ridicarea şi propăşirea neamului.
Omul stă sub vremuri… şi nu puţine au fost valurile istoriei care au traversat viaţa scriitorului Costache Stamati, strămutat încă din tinereţe din dreapta Prutului în Basarabia aflată sub ocupaţie rusească, unde se va număra printre românii de frunte care încercau să menţină identitatea, organizarea administrativă şi limba străbunilor. Pentru Stamati, scrisul în româneşte, poemele şi articolele pe care le trimite spre publicare, reprezintă contribuţia lui la efortul tuturor iluştrilor săi contemporani de cristalizare a identităţii naţionale şi de orientare către idealul Unirii înfăptuite la 1859, dar totodată şi mărturia lui de credinţă către neamul românesc, vechi, glorios şi de o nobilă origine antică.