O lucrare amplă, bine documentată şi inedită ca tematică, a apărut în 2008 la Editura Dosoftei din Iaşi: Tărâmul tăcerii: Cimitirul Sfântul Gheorghe din Piteşti (282 pagini).
Trei autori erudiţi, sufletişti şi sensibili, prof. Silvia Popescu, preot Marin Drăguşin şi dr. Silviu Buburuzan au aşternut în paginile ei picuri de suflet şi flori ale iubirii, respectului şi recunoştinţei faţă de cei plecaţi dintre noi. Fără o asemenea osteneală, colbul uitării s-ar fi aşezat, netulburat, pe aleile cuprinse de volbură ale unui cimitir deschis la sfârşitul secolului al XIX-lea (în 1880), împodobit cu monumente funerare de o mare valoare artistică.
Numeroasele ilustraţii color – realizate cu acurateţea unui fotograf profesionist de autorul principal al lucrării, prof. Silvia Popescu – vin să certifice valoarea culturală, spirituală şi socială a acestui spaţiu, în care cele de dincolo se odihnesc pe braţele crucii, în ţărâna din care au fost plămădite cele de dincoace.
„Semn al viitorului, pentru că ne arată unde vom ajunge şi noi la clipa hotărâtă de Creator şi pentru că ne determină să dialogăm cu cei care «locuiesc» acolo” (Prof. univ. dr. Ilie Dan, Un cimitir, p. 9), facultatea facultăţilor şi şcoala şcolilor, potrivit Părintelui Ilie Cleopa (p. 18), cimitirul este pragul văzut al îngemănării coordonatelor spaţio-temporale ale vieţuirii în trup cu cele moral-spirituale ancorate în viaţa veşnică de după învierea şi judecata de apoi. „Acolo ne reculegem, spălăm cu lacrimi mormintele proasepte, ne amintim că şi noi suntem trecători, că timpul ne va învălui în mreje de linişte şi uitare” (p. 7).