În discontinul, consistentul, ironicul şi autoironicul roman francez Harta şi teritoriul (apărut la Polirom în anul 2011, în traducerea lui Daniel Niculescu) Michel Houellebeeq radiografiază lumea postindustrială, în cadrul căreia indivizii aleargă înnebuniţi după bani spre a accede la o gamă de plăceri din ce în ce mai rafinate şi mai costisitoare, comunică destul de greu unii cu alţii, îşi artificializează la maximum  modul de existenţă, acumulează bunuri perisabile (nedându-şi seama că având cât de mult riscă să fie cât de puţin ), se mişcă maşinal într-un spaţiu drastic  de limitat, ajung să întrevadă în artă mai degrabă un hobby oarecare decât o autentică posibilitate de fiinţare (într-un mod cu adevărat creator, scutit de primejdia mimetizării ridicole, injositoare).
Ca personaj principal al cărţii menţionate, Jed Martin e un pictor parizian, specializat în arta fotografică (nu în cea plastică). Fascinat de hărţi şi de ghiduri (ce îi ajută fiinţa tânără să se dilate să intre în expansiune), el se complace în a le savura cu frenezie, în a le trata cu toată seriozitatea. Întrucât face parte din categoria celor care reuşesc în viaţă cu ajutorul femeilor descurcăreţe, devine artist cunoscut datorită frumoasei, inteligentei, devotatei rusoaice Olga Şeremoiova care îl propulseză rapid în mediul artistic metropolitan. Odată lansat, artistul norocos (dar mediocru), descoperă că-i tratat ,,ditirambic”, ca o celebritate, că-i este atribuită capacitatea de a produce ,,magia specificului local”, că i se îngăduie să aiba parte de ,,huzur”, că a fi artist înseamnă ,,a fi supus” ,,unor mesaje misterioase”, că societatea modern-târzie recunoaşte în el pe cel capabil s-o celebreze cu deferenţă maximă.