Deşi aceastǎ rubricǎ ar fi, prin esenţa ei, conceputǎ ca un fel de „Criticǎ a bloggerilor critici de artǎ”, nu aş vrea totuşi sǎ mǎ rezum la o enumerare seacǎ a câtorva bloguri care mi-au plǎcut şi la reproducerea câtorva pasaje (pe care le vǎd eu) reprezentative din blogul respectiv. Misiunea mea de aşa zis „critic” este cu atât mai dificilǎ cu cât, în mediul calculatoristic din care provin, dialogul urmǎtor nu este unul neobişnuit:
– Şi ce-ai mai citit în ultima vreme?
– Mǎi, sǎ nu-ţi vinǎ sǎ crezi, mi-a cǎzut în mânǎ un Bruce Eckel, ultimul rǎcnet. Nu l-am mai lǎsat de o sǎptǎmânǎ din mânǎ…
– Bruce Eckel, hm…şi ce fel de carte este? De dragoste, psihologică?
– A, nuuuu… e o carte de programare în Java.
Departe de mine gândul de a da cu piatra, mai ales într-o tagmǎ din care – cu modestie recunosc – fac şi eu parte. Motive pentru a spune „nu am timp pentru a citi” se gǎsesc destule, unele fiind subiective, altele obiective. Pânǎ la urmǎ este doar o chestie de „time management”, cum ar zice un corporatist.
De când am descoperit însǎ genul de blog la care voi face referire în rândurile care urmeazǎ, parcǎ viaţa mi s-a uşurat un pic. Este vorba de oameni care citesc într-adevǎr cǎrţi, vizioneazǎ filme, iar apoi, cu modestie şi generozitate scriu pe blogul propriu un mic review, punând astfel la dispoziţie comunitǎţii cititorilor (blogului respectiv) un reper valoros în „jungla” literaturii şi a cinematografiei.
La buticul cu filme şi cărţi (http://cinefillebookeeper.blogspot. com/) este un astfel de blog. Nu numai cǎ prezintǎ pǎrerea Adinei despre cǎrţile/filmele pe care le-a citit/vizionat, dar conţine şi o rubricǎ „De ocolit”, în care autoarea descrie într-un stil plǎcut, uşor ironic pe alocuri câteva „fail-uri” – în opinia ei – cu precǎdere din lumea cinematograficǎ.
Blogul este redactat într-un un stil plǎcut, uşor digerabil, amuzant pe alocuri şi reprezintǎ un bun punct de plecare pentru cei ce vor cu tot dinadinsul sǎ sondeze – mǎcar cu vârful degetului de le picior – abisurile literaturii.
Din punct de vedere grafic blogul este plǎcut, fǎrǎ culori care sǎ deranjeze ochiul, monotonia textului brut fiind întreruptǎ din când în când de câte o secvenţǎ de film sau copertǎ de carte. Poate aş putea sǎ reproşez doar aşezarea mai puţin fericitǎ a blogroll-ului, a rubricii „despre” şi a arhivei la sfârşit în loc de dreapta sus, lucru care obligǎ „navigatorul” la derulǎri repetate.
Nu voi spune mai mult pentru a nu rǎpi nimǎnui din plǎcerea de a „rǎsfoi” paginile virtuale ale acestui blog. Pe luna viitoare.

 
Porcuşorul Radioactiv – http://porcusorulradioactiv.blogspot.com/