Burlacii comici şi stupizi
 
De ce o comedie rusească la Piteşti? Pentru că Gogol nu e șef de guvern al Federației Ruse şi nici Matei Varodi, președintele țării, iar literatura română şi literatura rusă nu se află în conflict de interese şi nici de alt fel. A existat, într-adevăr, şi un timp aberant în anii de început ai tranziţiei, când revoluţionarii din cultură respingeau şi literatura din prima ţară comunistă ca un mare pericol. Lucru explicabil după ani şi ani de presiune a literaturii popoarelor sovietice. Exista chiar o editură la noi care publica numai opere traduse din limba rusă, ca să nu mai vorbim de reţeaua de librării de specialitate, de programele şcolare şi universtare, de reviste, de prezentări de cărţi, de recenzii şi de „procese literare” la cluburi, la case de cultură ale oraşelor, sindicatelor şi studenţilor. Şi după cum se ştie, orice impunere determină şi reacţii adverse. Dar intelectualitatea românescă nu s-a lăsat prinsă în aceste capcane. Deabia în ultimul timp au fost cunoscuţi în profunzime marii scriitori ruşi Gogol, Puşkin, Lermontov, Tolstoi, Dostoievski.
Printre primii dintre aceşti titani a fost Gogol, ucrainian de origine, naturalizat şi rusificat, care a trăit şi a scris în mediul specific rusesc. Cu Serile în sat la Dikanka se impune ca un neîntrecut prozator de proză scurtă umoristică. Suflete moarte, primul mare roman realist, social şi psihologic pune bazele romanului sovietic. Cu Revizorul creează un drum nou în dramaturgie. Pe drept cuvânt Dostoievski poate să declare: „toţi ne tragem din mantaua lui Gogol”.
Dar ce blestem îi urmăreşte pe marii scriitori ruşi? Mintea lui Gogol o ia razna la „bătrâneţea” lui, de numai 43 de ani, îşi afuriseşte întreaga operă şi îşi aruncă pe foc manuscrisele, inclusiv volumul al doilea al romanului Suflete moarte şi se sfârşeşte refuzând mâncarea. Lev Tolstoi fuge de acasă şi este găsit îngheţat într-o gară obscură. Puşkin şi Lermontov mor împuşcaţi în duel. Esenin şi Maiakovski se sinucid…
Dar dincolo de ei le rămân operele. Azi şi la noi literatura rusă este socotită lider în istoria literaturii universale.  
Prietenia statornicită între poeţii Nichita Stănescu şi Evtuşenko pe bază de preţuire reciprocă, fie să devină un model pentru toţi autorii de la noi şi de la ei. Nu avem motive de învrăjbire…