Dacă aş fi vrut să privesc într-un singur loc, să zic, în măruntaiele casei în care am copilărit, ochii nu m-ar fi lăsat, de acolo, de sus, să pierd atîtea alte lucruri ce se petreceau simultan în arealul în care mă aflam. Parte din răspunsul pe care-l aşteptaţi de la mine, fie întîmplător, fie fără să vă daţi seama că asta aşteptaţi, fie chiar consacrîndu-vă tot timpul liber sau chiar tot timpul vieţii aflării acestui răspuns, iscat din întrebările fără sfîrşit sau din rugile pe care le faceţi dimineaţa, la prînz şi seara, fie cu lumînare în mână sau în biserici în faţa icoanelor, ar putea veni şi pe această cale. Orice este posibil. Orice întîlnire reală sau imaginată putea fi vitală în acest sens. Şi într-un fel, cînd am dat de el după foarte mulţi ani, Iulius Apolsin mă obligase la aşa ceva. În cîteva minute trecuse de la Tulcea cercetărilor sale ihtiologice, unde a pus bazele unei viitoare aventuri ce părea a fi fără sfîrşit, de la cele mai frumoase femei cu care s-a culcat şi care-l căutau pînă aici din inima înfierbîntatului Bucureşti, (că nu-i aşa, „fetiţe dulci ca-n Bucureşti, în toată lumea nu găseşti” – şi chiar a fredonat pentru cîteva fracţiuni de secundă şi melodia ce-mi stăruie şi acum în urechi), la sacoşe burduşite cu bani, cu care putea cumpăra orice şi cu care şi-a procurat chiar libertatea de care se bucura acum ca un copil în apartamentul lui din Astoria, de la aceste amănunte picante la cele mai impresionante preocupări care doreau să inducă chiar schimbarea istoriei milenare a ţării lăsată acasă în mîna unor hoţi, ba chiar şi a denumirii ei, că nici nu mai ştiam de unde să-l iau, că parcă ne aflam acolo, la acea masă, de ore în şir, iar noi, de asemenea, ne cunoşteam şi am convieţuit de cînd lumea. Şi, zău aşa, chiar se comporta ca un copil, jucîndu-se cu cele mai ciudate concepte istorice, la care nici măcar cei de la Smithsonian Timelines of the Ancient World nu-şi puteau îngădui să se gîndească, darămite să se mai şi folosească de astfel de lucruri, pe care el le manevra cu o uşurinţă pe care doar eu, de acolo de sus, o mai puteam avea.
CARTEA DE LA UPPSALA*