Pe un text însoţitor la volumul de “poeme teatrale” Iona îl aşteaptă pe Godot – Editura Marineasa, 2010 – o plachetă de toată minunea semnată de Marius Ştefan Aldea (!!!) – mai puţin obişnuit, eseistul Daniel Vighi pune următorul titlu: Citiţi, scuipaţi-vă în sân şi mergeţi (cu cititul !) mai departe. Oare ce va să însemne nostimada asta, m-am întrebat, gata să sar peste frumuseţe de a(d)vertisement! Mai bine nu! Ce e mai bun la urmă! Pentru acomodare, nu-i aşa, prefer să răsfoiesc revista SUBCULTURA – Kalaşnikov de idei sosită în acelaşi plic cu volumul tocmai de la Casa Studenţilor din Timişoara. În cuprinsul ei o duzină şi ceva de combatanţi cu doar două trei tuleie în barbă, surori de caritate, dar şi mustăcioşi adevăraţi trag foc încrucişat din toate poziţiile. Marius Aldea cu Jurnalul unui pierde-vară încă în computer îi scrie un mail lui Ludwig în care îl asigură că, în ciuda câtorva chestiuni de decor care poate să se fi schimbat, porcul de om se scaldă în aceeaşi mocirlă interioară. Pe coperta a IV-a, retras nedormit de prin gurile de metrou şi înghesuit de colectivul de redacţie, iscoada de Traian T. Coşovei ar vrea să ne convingă că pe-afară clănţăneau ăia din dinţi, din scuturi şi căşti. În timp ce Bogdan Cazacu zăboveşte lângă Omul care a tuşit un câine, din tranşee cu puşca la piept, Adrian Suciu ordonă în deşert Lăsaţi cititoarele să vină la mine. Cu gene lungi, Gabriela Glăvan şi Cristina Steţ evocă în Poveşti de neAdormit copiii, una, legenda sabiei de aur, cealaltă, bastonul bunicului. Eh, simboluri falice, ar confirma tata Freud! Cameback, Ilarie Voronca, Saşa Pană şi Eugen Ionescu scriu Impresii despre Urmuz! Chiar dacă, după Dan Mureşan, Dragostea dispare când se stinge lumina, în fine, revista de avangardă curată a studenţilor filologi timişoreni e o surpriză foarte plăcută. Fără nici o glumă, ajung să o citesc chiar şi acolo unde are scăderi cu mare plăcere. Ba chiar cu profit.