La 20 de ani, debutează editorial cu volumul Mìsto v slzách (Oraşul în lacrimi) în care deja sunt remarcabile prolificele căutări metaforice, tatonările noilor modele prozodice. Peste puţin timp aderă la poetism, curent care a marcat generalmente arta cehă a anilor 20. Curând, tânărul Seifert ajunge protagonistul avangardei literare din ţara sa, optând pentru intensitate lirică, emoţie nemijlocită, augmentarea rolului imaginaţiei (fanteziei) şi al asociaţiilor spontane, îmbogăţirea limbajului, elaborarea unor forme şi structuri artistice noi. În anul 1984, Jaroslav Seifert devine laureatul Premiului Nobel.
Dintre cărţile unui destin prolific şi longeviv de nostalgic cântăreţ al Pragăi şi Femeii, amintim: Privighetoarea cântă fals, 1926, Stele deasupra Raiului, 1929, Mâinile lui Venus, 1936, Până când nu plouă pe sicriu, 1949, Concert pe insulă, 1965, Umbrela lui Picadilly, 1979, Toate frumuseţile lumii, 1982, A fi poet, 1983.
(Traducere şi prezentare de LEO BUTNARU)

BECUL

În jurul flăcării sticluite
forfotesc roiuri cu aripi plăpânde.
Ridicându-şi ochii de pe fila cărţii,
domnul Edison surâde enigmatic.

Dumnezeule,
dânsul a salvat
naivii fluturi ai atâtor nopţi!
1925