* Ion Toma Ionescu – Glonţ de argint (Editura Paralela 45). Parcimonios cu apariţiile editoriale, discret, Ion Toma Ionescu este în schimb perfecţionist şi meticulos şi foarte atent la calitatea propriilor poeme. În general, poetul scrie texte concentrate, haiku-uri, precum acesta: “ardem cuvinte/din loc în loc cu spaimă/risipind ceaţa”. La pagina 59 găsim o adevărată artă poetică, în versuri scurte, de trei-patru silabe: “ca un râu/în nisipul/năucit/de secetă/poemele mele/morgane/în aerul rarefiat/umbros/dinlăuntrul meu/al păsării ceţii”.
* David Ilina – Al treilea infinit (Editura Tiparg, 2010). Volumul cuprinde două povestiri şi 16 portrete, cu titlurile nume de personaje, în fond tot povestiri, toate publicate iniţial în revista noastră, unele sub pseudonim. Prima – Comoara – este un veritabil metatext trimiţând cumva la Borges prin livresc, prin raţional, prin concentrare, motto-ul volumului fiind adecvat mai curând pentru acest text: “Dar, vai! Poetul rămăsese singurul spectator al piesei sale” (Victor Hugo). “Portretele” sunt scrise într-un stil vioi, cu ironie reţinută, cu căldură, îmbinând abil genul narativ cu cel dramatic, fiind în acelaşi timp deloc stufoase, pentru că – zice autorul în prefaţă – “uneori măcar, scurtimea poate fi o virtute”.
* Pe aripile poeziei/Ion Pillat – Acolo unde-n Argeş… (Editura Alean a CJCPCT Argeş, 2010). Este vorba de două volume-ntr-unul. Pe aripile poeziei este o antologie lirică textele fiind selectate din concursul cu acelaşi nume desfăşurat la Piteşti din 1995 până-n 2008. Unii dintre cei premiaţi au confirmat (Gabriela Ivaşcu, Cezar Mazilu, Alexandru Mărchidan…), alţii – foarte tineri fiind – vor avea tot timpul s-o facă. Cea de-a doua carte, pusă invers decât prima, pentru a le despărţi tipografic, dar între aceleaşi două coperte, este tot antolgie croită din texte de concurs, cel dedicat lui Ion Pillat între 2001 şi 2010. ªi de aici s-au afirmat nume de poeţi contemporani, douămiişti: Daniel D. Marin, Adrian Diniş, Carmen Păduraru, plus cei pomeniţi deja mai sus. Ediţiile şi cuvântul înainte aparţin lui Alexandru Mărchidan.
* Iudita Dodu Ieremia – Tristeţi de sezon (Editura Tiparg, 2008), cu o prefaţă de Lucian Costache. Volumul de povestiri scurte şi ultrascurte, până la miniaturi epice. Unele sunt croite pe câte un monolog al unei naratoare sensibile, scrise cu detalii, numai cu detalii, cum o cameră video ar filma numai cu transfocatorul. Altele, cum bine observă profesorul Lucian Costache, sunt adevărate poeme în proză, “pentru că sunt efectul unor trăiri care nu s-au topit în evenimenţial, adică au păstrat emoţia intactă şi au reprodus-o ca atare”. Dar, altfel, pentru a se desfăşura deplin, autoarea uzează de toate formulele epice: scrisoarea, jurnalul, falsa cronică, mărturisirea…