Leonid Dragomir: Domnule Dan Ciachir, din relatările evanghelice reiese că Hristos nu pare a-i avea la inimă pe oamenii de carte, pe cei care vor fi numiţi, începând cu secolul al XIX-lea, intelectuali. Chiar dacă cei doi termeni, cărturari şi intelectuali, nu se suprapun întru totul, credeţi că lucrurile stau într-adevăr aşa?
Dan Ciachir: În general scriitorii, ziariştii se întreabă cum se raportează intelectualii la Dumnezeu, dar eu cred că ar trebui să vedem – iar asta reiese din Evanghelii – cum se raportează Dumnezeu la intelectuali: ca la nişte secături, ca la nişte ticăloşi, ca la nişte oameni cărora le place să se roage îndelung în faţa oamenilor, să aibă locul întâi la ospeţe, să fie lăudaţi, să se bucure, am zice în limbajul zilelor noastre, de imagine. Aceştia, dacă ajung cumva să găsească un prozelit, îl nenorocesc, după ce cu greu l-au atras. Pedeapsa pe care le-o promite Hristos este, ca la recidivişti, mai mare. Care sunt aşadar acuzele? Făţărnicie, vanitate, felul de a se afişa. În atitudinea lui Hristos faţă de cărturari şi farisei nu există deosebiri, conform celor patru Evanghelii. În fiecare dintre ele există aceeaşi notă de virulenţă pe care o mai are Hristos doar când pune mâna pe bici şi-i croieşte pe negustorii din templu. Dar ceea ce e interesant este că teologii Bisericii se feresc de acest subiect, cum se fereau altădată de problemele care atingeau raporturile cu statul. Eu am mai spus: nimeni n-a avut curajul să-şi facă o teză de doctorat, sau măcar una de licenţă, pe raportul Hristos-intelectuali. Iar acest lucru nu este de mirare, deoarece, dacă ne uităm în interior vedem că, în fond, contestarea lui Hristos pleacă din Universităţi. Când se produce acea recurenţă spre lumea păgână? În Renaştere, tot prin intelectuali. Cine a zămislit ateismul sau marxismul? Nu tot intelectualii? Cine sunt cei care propovăduiesc astăzi revoluţia sexuală? Tot intelectualii. Aici fac o paranteză ca să spun că dacă va rămâne un aforism neşters al lui Cioran, acesta este cel care spune că: „pornografia este impotenţă sindicalizată”. Lucrurile de care am vorbit sunt foarte evidente în Evanghelii, dar sunt ocultate, se trece peste ele. Între apostoli nu se găsesc intelectuali. Ce e Matei? Vameş. Era categoria cea mai detestată, pentru că strângea dările care mergeau la ocupantul roman. Andrei şi Petru sunt pescari. Singurul ar fi Luca, el fiind şi pictor, cel care va picta prima icoană a Maicii Domnului. Nu observaţi că discuţiile evanghelice au conotaţii ontologice, nu teoretice? Ucenicii Luca şi Cleopa îl recunosc după înviere, pe drumul  spre Emaus, nu când face comentarii scripturistice, ci în gestul frângerii pâinii.