Dumitru Constantin Dulcan, neurolog şi psihiatru, profesor universitar, este autorul lucrării intitulată în mod semnificativ Inteligenţa materiei, lucrare în care realizează o adevărată sinteză din datele ştiinţelor exacte, coroborate cu un raţionament bine condus. Este vorba despre o perspectivă care ne deschide mintea spre ştiinţa viitorului, o ştiinţă care se ridică deasupra materialismului rigid şi a formelor revolute de evoluţionism mecanic, înaintând spre o viziune integratoare asupra cosmosului, vieţii, sistemului universal. Perspectiva ştiinţifică nu rămâne închistată în spaţiul materiei, ci vizează triada materie – energie – informaţie şi ajunge la noţiunile de model informaţional, câmp informaţional universal şi chiar Minte universală. De la nivelul ştiinţific, Dulcan se ridică la cel filosofic şi chiar teologic, fiind un adept al finalităţii şi un adversar al teoriilor hazardului. Voi puncta câteva din ideile reprezentative din lucrarea “Inteligenţa materiei” spre a aprofunda ideile expuse.
Dulcan nu este de acord cu tendinţele neateiste reprezentate de savanţi ca Jacques Monod sau Steven Weinberg, care susţin că universal nu are niciun sens, că lumea este lipsită de scop şi intenţie şi îi datorează existenţa doar purei întâmplări. Există şi alte voci, de exemplu Erwin Laszlo, care arată că trebuie să se renunţe la o explicaţie fragmentară asupra lumii, atribuindu-i astfel un sens şi o coerenţă fundamentală, argumente în acest sens venind din domeniile fizicii cuantice şi neuroştiinţelor.
Referitor la teoria Big-Bang-ului, Dulcan arată că este o ipoteză de lucru care nu poate răspunde la toate angoasele noastre metafizice. Rămâne de meditat asupra modului în care material s-a organizat atât de bine în urma exploziei iniţiale. Referitor la teoria evoluţiei, gândită ca fiind catalizată de erori, autorul arată că nu erorile constituie regula în evoluţie.