A vorbi despre modestie în lumea culturală este o profundă lovitură sub centură. Sunt celebre cazurile de scriitori/actori/ muzicieni care, sub masca modestiei, nu ezită să-ţi înfigă, senin, cuţitul în spate. Şi, Doamne fereşte, să faci cuiva un bine! Automat, acesta va căuta, zâmbind angelic în faţă, dar subjugat unor impulsuri diabolice, să te distrugă, să se şteargă, astfel, orice urmă a unei mâini întinse când avea nevoie de ajutorul tău. Asta e regula, şi vorbesc în cunoştinţă de cauză, nu din cărţi.
Şi totuşi… Există excepţii. Modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor, spunea Confucius. Este, în definitiv, cea mai frumoasă atitudine faţă de tine şi de altul. Nu ştiu cum se face, dar cel mai modest om pe care l-am cunoscut este Paul Goma. Când i-am acordat scriitorului, in absentia, Premiul Opera Omnia pentru întreaga operă literară, a fost citit, de către Flori Stănescu (Bălănescu) şi mesajul trimis de la Paris, la 29 iunie 2007, pe care e bine să ni-l reamintim: «Dragi prieteni de la revista ,,Argeş”, de o săptămână mă străduiesc să însăilez cuvintele de mulţumire pentru onorarea cu premiul pentru… ce am scris – observaţi: am evitat cuvântul „operă”, fiindcă din aceea nu am, ci doar o sumă de „scrieri”, de „scrisuri” – şi, ca să închei fraza: Premiul pentru Scrisurile Scrise. De două ori bucurie: – premiul propriu-zis; – coincidenţă fericită: pică de ziua mea onomastică. Aşadar, vă mulţumesc şi vă urez ca la anul să acordaţi premiul unui scriitor având o adevărată operă. Şi vă îmbrăţişez, Paul Goma». În volumul Dialog, apărut în 2008 la Editura Vremea, Flori prezintă festivitatea de atunci dedicată scriitorului, menţionându-i că am ,,fost atât de emoţionat încât a spus că meritaţi şi un premiu pentru modestie’’.