Secunde de grafit (Editura Lumen, Iaşi, 2009), volumul de debut literar al tânărului Claudiu Bârsilă, student la Medicină, este conceput ca o succesiune de micronaraţiuni proiectate în planuri temporale şi afective diferite. ,,Liantul’’ lor, al micronaraţiunilor, este protagonistul  Ray: un grafician talentat, autentic, inteligent, reflexiv şi interiorizat. Un accident, care a dus la pierderea parţială a memoriei, îl pune în situaţia de a se redescoperi şi reconstrui, în condiţiile în care trecutul se estompează, iar realitatea cotidiană devine nesatisfăcătoare, chiar frustrantă. Acesta este pretextul narativ care face posibil un permanent joc al perspectivelor, al alunecărilor de la persoana a treia la persoana întâi  şi, respectiv, de la realul obiectiv la cel imaginar şi chiar şi de la proză, în unele secvenţe, la poezie.
Volutele duratei personale a lui Ray determină o rupere a timpului referenţial, secvenţele şi percepţiile fragmentare se adună şi se despart în momentele de emoţie intensă, de revoltă sau de banalitate excesivă.  În confruntarea cu  o realitate ostilă, personajul începe să-şi redobândească obişnuinţa de a fixa, într-o imagine sau într-o poveste, semnificaţia unui gest, a unui gând, într-o desfăşurare în spirală a timpului: “ Tot aşa era vremea şi acum nişte ani(…) Eram regii acelui spaţiu, iar natura nu era acolo decât pentru a fi martor al semeţiilor noastre. Doi sălbatici ale căror haite dădeau târcoale câmpului de bătălie. Iar câmpul de bătălie era sângele nostru(…) Printre pietre, iele nervoase întindeau mâini calde şi intangibile către chipurile noastre şi ne afundau corpurile în capele de muşchi verzi cu miros de pământ reavăn”.