T. S. Eliot
Devreme, la fereastră
Clinchete în cuhniile de jos,
Iar de-a lungul străzii călcate în picioare
Sufletul umed al subretelor îl simt,
Când abătute intră pe uşile din dos.
În sul de pâclă, sur, mi-apar în faţă
Din fundul străzii, chipuri cu grimase;
Smulg de pe unu-al uneia cu fusta
Înnoroiată, un surâs zadarnic,
Care pluteşte-n aer şi piere peste case.