Iată un subiect despre care îmi propusesem să vorbesc ceva mai încolo, având nevoie de mai mult timp pentru verificarea unor aspecte concrete din activitatea teatrelor europene, care şi ele trec printr-o criză acută din toate punctele de vedere.
Un fapt regretabil a fost invitarea regizorului ucrainean Andriy Zholdak, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu – FITS 2009.
Despre prezenţa acestui regizor voi vorbi mai pe larg ceva mai jos, în ce a constat umbrirea marelui eveniment de la Sibiu.
Ca om de teatru mă simt mândru că Teatrul Naţional din Sibiu, al cărui patron spiritual este regretatul regizor, dramaturg şi poet Radu Stanca, reeditează succesele de acum câţiva ani, pe plan internaţional, ale Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova.
Şi atunci şi acum s-au remarcat directorii celor două teatre, Emil Boroghină şi Constantin Chiriac, precum şi acelaşi strălucit regizor, Silviu Purcărete.
Ediţia a XVI-a din acest an a reunit o diversitate de trupe de teatru din numeroase ţări, din dorinţa de a-şi etala stilul propriu şi alături de ceilalţi participanţi să contribuie la adaptarea teatrului la nevoile prefacerii sociale, politice şi culturale. Dorind să evite concurenţa cu televiziunea, teatrele s-au văzut nevoite să iasă în stradă, să intre într-un dialog direct cu spectatorii, încercând – într-un mod nou în actul de creaţie – să-i atragă, să-i facă părtaşi la evenimentele din societatea modernă, subjugată de internet. Întrezărind acest pericol, teatrele de pretutindeni au început să se solidarizeze în lupta lor pentru a evita acest pericol.
Succesul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a definit prin amploare şi buna organizare, prin diversitatea trupelor participante şi prin capacitatea inovatoare prezentă la mai toate trupele şi, ca urmare, prin ecoul stârnit în rândul spectatorilor. Putem afirma că Sibiul a meritat acest titlu onorant de Capitala Festivalului Internaţional de Teatru – FITS 2009.