Dintr-o veche familie de bravi generali cu monumente de un secol şi mai bine pe aleile de la Bellu, Horia Gârbea, jucător împătimit de bridge şi scriitor mai tot timpul, păstrează subtil în fibra sa încă energia şi aplombul civic al strămoşilor. Când călare când pe jos, îl vei afla veşnic la datorie, fie la Uniune, unde e secretar în funcţie şi apărător al Statutului, când reprezentând România la vreun colocviu pe nu ştiu care meridian, când făcând cărţile în vreun juriu, când confecţionând pe genunchi cu laptopul cine ştie ce bun simbolic. Persoană mai ubicuuă ca domnia sa greu va să găseşti în grădina Maicii Domnului care este, nu-i aşa? potrivit Papei, România. Cadru didactic cu un doctorat în fiabilitatea construcţiilor, Horia Gârbea este autor de cursuri universitare în domeniu şi a semnat până acum două volume ştiinţifice de Structuri şi construcţii… pe care se omoară studenţii de la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului din Bucureşti. Peste toate angaralele astea, vorba bucureşteanului din Matache, H.G. a găsit răgazul să scrie vreo 17 volume de literatură (critică, teatru, proză, eseu, poezie, publicistică), compune scenarii de film, şi a realizat, cum îmi atrăgea atenţia un prieten, show-uri pentru televiziune, dom’le! Şi nu e totul, se aude vocea, mai pune un copil nou-nouţ, de crescut! O editură de administrat. Revista Luceafărul de dimineaţă de scos periodic. Imaginea USR de cosmetizat dinlăuntru. De dus la capăt treburile mereu urgente ale Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, filiala Uniunii Scriitorilor din România cu cel mai mare număr de membri… Te întrebi cum un personaj inamovibil care se confundă până la identificare cu viaţa literară a momentului, un omuleţ sub un metru şaizeci le poate face exemplar pe toate; gândul ăsta te vizitează asiduu, nu e chip să-l dai la o parte.