Gândurile şi povestirile care urmează sunt aşternute pe hârtie de noi după ani şi ani de şezători vorbite vara, pe terasa casei noastre din Jupâneşti ori în pivniţă ori pe malul râului, când, înconjuraţi de copii şi nepoţi, dar şi împreună cu alţi prieteni, săturându-ne să tot discutăm politică externă ori cum va fi timpul, am căutat în minte despre cei bătrâni ori din viaţa noastră ca să legăm vorba de locuri şi timpuri sufleteşti. Acum câţiva ani ne-am hotărât să adăugam carneţelelor noastre de bancuri curente aceste caiete cu însemnări, iar când s-au făcut doldora de litere pestriţe, puse în pagini cu pixul (albastru, roşu, verde, negru – cum s-a nimerit), cu stiloul (numai albastru) ori chiar cu creionul chimic, le-am schimbat între noi, adică eu, Cicerone Georgescu, 1-am dat pe al meu, devenit cam ferfeniţă de citiri şi răscitiri, fratelui meu, Nicolae Georgescu – iar eu, Nicolae Georgescu, 1-am dat pe-al meu, ceva mai curăţel, dar scris tot din prima aruncătură de condei, fratelui meu, Cicerone Georgescu. Poftim de mai deosebeşte, acum, ce e al fiecăruia – pentru că legământul dintre noi a fost ca fiecare să rescrie gândurile şi povestirile celuilalt. Avem, desigur, texte-martori pe care le lăsăm în arhiva familiei pentru aceia dintre nepoţii ori prietenii noştri care vor dori să facă infinitele confruntări; în momentul de faţă, însă, pe noi nu ne interesează paternitatea, ci să iasă lucrul proiectat, adică o carte (poate prima dintr-o serie) care să arate iubirea dintre noi, dintre noi şi locurile noastre natale, dintre noi şi istoria locală, apoi: fantezia care ne vizitează atât de insistent, plasa miturilor în care ne simţim legaţi, sevele arborelui nostru genealogic prin care ne şuierăm cuvintele de la rădăcini până la florile încă neînflorite. Şi câte şi mai câte înseamnă o carte scrisă cu migală, citită cu zăbavă, cugetată îndelung şi îndeajuns de adânc încât să ne arate ca bărbaţi zdraveni – nu neapărat cu sufletul curat, dar cu el în palmă cum se zice, adică sinceri, liberi – care sinceritate şi libertate o dorim şi cititorilor de unii singuri ai acestor pagini. S-a înţeles, credem, că în prima noastră intenţie această colecţie a fost gândită ca un repertoriu de şezătoare, adică să nu uităm intrările şi ieşirile fiecăruia – şi, desigur, gândul nostru a fost să ne citim chiar noi cele scrise, eventual îmbunătăţindu-le pe loc dacă simţim nevoia. Martori ne sunt cei de faţă că ne dor fălcile de cât le tot citim; în situaţia, însă, că aceste pagini se vor dezlega de noi şi, cum spuserăm, vor fi şi cititori de unii singuri ai lor, noi le dorim acestora sinceritatea şi libertatea anunţate mai sus – şi credem că se vor regăsi mai bine în amintirea despre noi decât în amintirile noastre care sunt aşa cum sunt, scrise aşa cum sunt scrise şi adevărate aşa cum este adevărul: călător din generaţie în generaţie, cu haine de schimb la el.
Nu resimţim nevoia să ordonăm materialul cronologic ori tematic ori alfabetic după numele celor evocaţi. Lăsăm în devălmăşie şi construcţia – aşa cum am făcut la patru mâini, la patru ochi, la patru urechi şi la două inimi fiecare cărămidă în parte a acestei construcţii.
AUTORII