Motto:  Securitatea nu a existat.
    A existat doar o ţară cu prea multe lichele,
    În care cozile de topor
    Creşteau direct din copaci
                Adrian Alui Gheorghe

În numărul trecut promiteam dezvăluiri surprinzătoare. Iată, a venit vremea să le fac. Ele nu se regăsesc în dosarul meu şi veţi vedea şi de ce! Chiar în perioada când securiştii adunau probele necesare deschiderii unui dosar de urmărire a mea, mai 1985, eu aveam o frumoasă ocupaţie în timpul liber. Inventariam o bogată bibliotecă, după anumite criterii, moştenită de o distinsă doamnă. O cunoscusem în 1984, în atelierul unui pictor bucureştean, bun amic al meu. Doamna era o evreică misterioasă şi cultă, de o bizară frumuseţe, cu 15 ani mai vârstnică decât mine. Încercările amândurora de a ne apropia, de a dărâma barierele convenţionale, nu au avut niciun rezultat, cu toate că între noi circula acel fluid care ţine de mistica erotică. La începutul anului 1985 am reîntâlnit-o pe enigmatica evreică în Piteşti, pe stradă, din întâmplare. Venise pentru a inventaria bogata bibliotecă a bunicilor ei decedaţi, aflată într-un apartament situat pe Calea Bucureşti. O rubedenie din Israel o răscumpărase pe doamnă – pentru cine nu ştie, în acea vreme Ceauşescu instituise un tarif în valută pentru cetăţenii aparţinând etniilor germană şi evreiască. În contul dr. Anghelache (de fapt col. Anghelache) şi dr. Hirsch era, la un moment dat, suma de 12 milioane dolari. Unde or fi banii? Mai avea la dispoziţie 5-6 luni pentru a-şi rezolva diverse probleme, pentru a-şi face bagajele. Întâlnindu-mă, şi ştiindu-mă literat, doamna a dorit să mă consulte când va tria cărţile din bibliotecă.