Moto: „O poveste de iubire, de iubire interzisă, consumată la temperatura înaltă a focului ce mistuie inimi şi sfidează prejudecăţi. Ea a legat pentru totdeauna două destine, al unui român şi al unei japoneze, născând o tulburătoare poveste, demnă de a fi aşezată în rândul din faţă al iubirilor nepieritoare”
Mihai Epure

Dor de Sakura (Editura Cartega, 2006) de Mihai Epure este un roman cu totul insolit în literatura română. O dată, prin locul şi timpul acţiunii: Japonia din perioada interbelică. Încă o dată, pentru că pare o ficţiune – ca la Balzac – unde convieţuiesc personaje reale şi plăsmuite deopotrivă. În sfârşit, încă o dată, prin romantica poveste de dragoste dintre două personaje aparţinând a două culturi şi religii şi civilizaţii total diferite.
Am găsit romanul pe biroul de la redacţie, nu ştiu cum a ajuns acolo, dar l-am citit cu plăcere; nu ca pe o lectură de vacanţă, însă; pentru că nu e unul neapărat liniar şi facil. Dimpotrivă, comportă mai multe dimensiuni.
Una dintre acestea este cea politică. Generalul George B.(âgulescu) este ataşat militar al Ambasadei României la Tokyo. Este un om amabil, deschis, cultivat, cunoscător al tradiţiilor, mitologiei şi culturii japoneze, om de o civilitate impecabilă. Dar, înainte de toate, este un patriot desăvârşit, „luptătorul constant pentru promovarea ideii naţionale şi pentru unificarea forţelor româneşti risipite sub prea multe steaguri…”, cum îl prezintă ziarul Universul la plecarea lui în misiune.