Daniela Olguţa Iordache se dă la literatura franceză

Lucrarea poetei şi profesoarei Daniela Olguţa Iordache încearcă să lege prezentul de o tradiţie cam dată uitării şi să mobileze golul rămas.
Rarităţi prin casele boiereşti cu pretenţii şi în atenţia dascălilor de şcoală nouă, literatura şi scriitorii francezi sosesc reprezentativ în burgul de pe răstoacă de-abia între cele două războaie mondiale. Se repetă, de fapt, peste 100 de ani, la altă scară, fenomenul transfuziei de cultură occidentală în Ţările Româneşti. Iar cei care au studiat în Cetatea lumină sunt de data aceasta tinerii Şerban Cioculescu şi Vladimir Streinu, care, deocamdată nu au loc în Bucureşti şi poposesc la catedrele liceului din Găeşti. În prelunga lor trecere pe aici, în timp ce-şi făceau loc în elita culturii naţionale, scoteau şi târgul din anonimat. Sunt încetăţeniţi şi aduşi în familie toţi marii scriitori francezi fără a fi refuzaţi nici cei din restul literaturii universale.
Ştafeta a fost preluată în generaţia următoare – fără să-i fi fost predată de corifeii aflaţi acum în ghearele inchiziţiei comuniste – de tânărul profesor la acelaşi liceu, poetul Aurel Iordache. Care nu va ajunge niciodată în Paris, dar aduce ce se poate de acolo la Găeşti. Traduce şi adaptează mai ales piese de teatru, fabule şi epigrame, dar, poate şi mai important, face cunoscută literatura franceză în orice împrejurare, de pildă până şi în orele de Organizarea muncii în unităţile socialiste, catedră care îi fusese repartizată parcă în bătaie de joc. Cum la modă era propagarea limbii ruse şi culturii sovietice, excesul de zel pentru literatura franceză pare o diversiune. Ceea ce îi va fi menţionat în dosar şi va deveni încă un motiv de punere sub urmărire şi persecuţie.
Şi vine, iată, azi, să înnoade firul continuităţii Dana Olguţa Iordache, fiica profesorului Aurel Iordache, şi ea profesoară la liceul devenit Colegiul Naţional Vladimir Streinu.