Basme şi poveşti mistice româneşti (Paralela 45, Piteşti, 2007), este primul volum dintr-o colecţie de „Poveşti şi legende europene”. Nu ştiu cum vor fi arătînd poveştile şi legendele din alte ţări, pe care editura le are în vedere pentru volumele viitoare, însă cele din aria românească se disting prin aceea că nu compun o culegere de folclor, cum te-ai aştepta, văzînd coperta, ci sînt scrieri originale pe teme tradiţionale, aparţinînd unor autori contemporani, Horia Gârbea, Doina Ruşti şi Liviu Ioan Stoiciu.
Pe cei trei îi apropie faptul că, în afara unui gen dominant în care s-au consacrat – Horia Gârbea ca dramaturg, Doina Ruşti ca autoare de cărţi academice (Dicţionar de teme şi simboluri din literatura română, Mesajul subliminal în comunicarea actuală), iar Liviu Ioan Stoiciu ca poet – fiecare s-a afirmat şi în altele (Gârbea în proză, eseu şi poezie, Stoiciu în dramaturgie şi proză, iar Doina Ruşti în proză), ceea ce, mie cel puţin, îmi confirmă ideea că scriitorul român contemporan tinde iar să nu mai fie prizonierul unei specializări înguste, al unui singur tip de scripturalitate. Un alt factor de apropiere între ei, probabil cel decisiv, e un spirit ludic imanent, evident în fiecare text, deşi manifest în chipuri diferite.