Altă geometrie
Îngroapă-mă adânc în viscerele tale
Şi naşte-mă uşor printre poeme,
Miroase-mi osul meu
de stâncă proaspăt spartă
Prelinge-te pe gâtu-mi de lebede boeme
Întoarce-mă iar la perfect compus
Să mă compun din nou doar eu cu tine
Cu epitete crezi că m-ai sedus
Perfecţiunile nu există, ştii prea bine!
Mie-mi miroase a întuneric pe aici
Şi a târziu şi a pelin şi dor
De-aceea vreau să te adorm şi să te-nec
În cerul de-un albastru orbitor.
Sărută-mă pe tâmpla inimii,
Sărută-mă pân’ explodează pancreasul,
Până când cele două triunghiuri
ale mele
Dau peste cap şi rigla şi compasul!