Poet, publicist. S-a născut la 27 septembrie 1945, în Sinăuţii-de-Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea Cernăuţi.
Debutează în 1962, editorial în 1981, în 1988 devine membru al Uniunii Scriitorilor din (fosta) Uniunea Sovietică, iar în 1997 – membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România. Este membru al PEN-Clubului Internaţional al Scriitorilor (din 1998), membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2002).
A editat până acum 18 cărţi de poezie şi publicistică, apărute la editurile din Ucraina, Republica Moldova şi România. Este prezent cu poezii aparte sau cu grupaje de versuri în mai bine de 20 de culegeri colective şi antologii de poezie românească. Este prezentat pe larg în Enciclopedia Bucovinei, vol. 2, editura princeps edit, 2004, vol. 2 de Emil Satco, în Dicţionarul biografic al literaturii române vol. 2, Editura Paralela 45, 2006 de Aurel Sasu, în monografia Literatura română în ţările vecine, 1945-2000, Editura Princeps Edit, Iaşi, de Catinca Agachi, în Dicţionarul General al Literaturii Române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, Dicţionarul panoramic al personalităţilor, Romania, secolul XX, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 2006 de Şerban N. Ionescu şi în alte dicţionare şi enciclopedii. Este inclus cu versuri în manualele de literatură pentru şcolile româneşti din Ucraina. Deţine un număr important de premii literare naţionale şi internaţionale, diplome şi medalii şi titluri onorifice.
Despre cărţile lui Vasile Tărâţeanu, ca şi despre creaţia lui în ansamblu au scris criticii literari Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu Dumitru Apetri (Moldova), Teodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Ion Rotaru, George Muntean, Tudor Nedelcea, Rodica Mureşan, Cornel Munteanu, Catinca Agachi, Constantin Blănaru, Adrian Botez (România), Ştefan Hostiuc şi Ştefan Broască (Ucraina), profesorii universitari Mihai Iacobescu, Mircea Popa, Mircea A. Diaconu, Marian Barbu, Ion Popescu Sireteanu (România), Grigore Bostan (Ucraina), scriitorii Grigore Vieru, Ion Murgeanu, Ion Pachia Tatomirescu, Victor Crăciun, Mircea Lutic, Theodor Tanco, Valentin Hossu Longin, Nicolae Busuioc, poeţii şi eseiştii Gheorghe Tomozei, Arcadie Suceveanu, Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Viorel Dinescu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Dabija, Gheorghe Istrati, Ion Beldeanu, Ion Cozmei, Emilian Marcu, Gheorghe Pârja, Constantin Severin, Simion Gociu, Mihai Morăraş, publiciştii Dragoş Muraru, Maria Toacă ş.a.
Versurile lui Vasile Tărâţeanu au fost traduse în limbile ucraineană, franceză, sârbă, albaneză, suedeză, engleză, incluse în diverse antologii ale poeziei româneşti apărute în ultimii ani în România, Moldova, Ucraina, Suedia şi Albania.
Debutează în 1962, editorial în 1981, în 1988 devine membru al Uniunii Scriitorilor din (fosta) Uniunea Sovietică, iar în 1997 – membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România. Este membru al PEN-Clubului Internaţional al Scriitorilor (din 1998), membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2002).
A editat până acum 18 cărţi de poezie şi publicistică, apărute la editurile din Ucraina, Republica Moldova şi România. Este prezent cu poezii aparte sau cu grupaje de versuri în mai bine de 20 de culegeri colective şi antologii de poezie românească. Este prezentat pe larg în Enciclopedia Bucovinei, vol. 2, editura princeps edit, 2004, vol. 2 de Emil Satco, în Dicţionarul biografic al literaturii române vol. 2, Editura Paralela 45, 2006 de Aurel Sasu, în monografia Literatura română în ţările vecine, 1945-2000, Editura Princeps Edit, Iaşi, de Catinca Agachi, în Dicţionarul General al Literaturii Române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, Dicţionarul panoramic al personalităţilor, Romania, secolul XX, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 2006 de Şerban N. Ionescu şi în alte dicţionare şi enciclopedii. Este inclus cu versuri în manualele de literatură pentru şcolile româneşti din Ucraina. Deţine un număr important de premii literare naţionale şi internaţionale, diplome şi medalii şi titluri onorifice.
Despre cărţile lui Vasile Tărâţeanu, ca şi despre creaţia lui în ansamblu au scris criticii literari Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu Dumitru Apetri (Moldova), Teodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Ion Rotaru, George Muntean, Tudor Nedelcea, Rodica Mureşan, Cornel Munteanu, Catinca Agachi, Constantin Blănaru, Adrian Botez (România), Ştefan Hostiuc şi Ştefan Broască (Ucraina), profesorii universitari Mihai Iacobescu, Mircea Popa, Mircea A. Diaconu, Marian Barbu, Ion Popescu Sireteanu (România), Grigore Bostan (Ucraina), scriitorii Grigore Vieru, Ion Murgeanu, Ion Pachia Tatomirescu, Victor Crăciun, Mircea Lutic, Theodor Tanco, Valentin Hossu Longin, Nicolae Busuioc, poeţii şi eseiştii Gheorghe Tomozei, Arcadie Suceveanu, Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Viorel Dinescu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Dabija, Gheorghe Istrati, Ion Beldeanu, Ion Cozmei, Emilian Marcu, Gheorghe Pârja, Constantin Severin, Simion Gociu, Mihai Morăraş, publiciştii Dragoş Muraru, Maria Toacă ş.a.
Versurile lui Vasile Tărâţeanu au fost traduse în limbile ucraineană, franceză, sârbă, albaneză, suedeză, engleză, incluse în diverse antologii ale poeziei româneşti apărute în ultimii ani în România, Moldova, Ucraina, Suedia şi Albania.