Mă uit uimit la lumea care freamătă şi vuieşte încontinent, antrenată încolo şi încoace de tot felul de curenţi, şi de la suprafaţă şi din adânc… Omul de litere a părăsit şi el, desigur, turnul de fildeş şi evoluează în mijlocul străzii gregare. Se spune şi poate e un adevăr mare că meseria poeţilor, mai mult ca oricare alta („artistul e totuşi superior omului de rând, tehnicianului, politicianului, adică persoanelor cu totul inconştiente”), este de a înfrânge prin verb jindul universal după repaos, reflex instinctiv al fricii de moarte… Pare o evidenţă, la prima vedere, de ce n-aş recunoaşte? Numai că – o afirma acelaşi Eugen Ionesco – civilizaţia cuvintelor este o civilizaţie rătăcită. Cuvintele nu sunt Cuvântul! Citesc, purtând în minte acest adevăr neliniştitor, un fel de dare de seamă a unei tinere scriitoare care ia ca pretext lectura recentă a unui grup de poeţi români la New York (PEN World Voices) pentru a vorbi despre… Dintre toate deplasările mele, notează E.V., „pe aceasta am simţit-o ca fiind cea mai productivă. Lecturile au ieşit bine (…), am umblat singură prin New York, am văzut spectacolul lui Belgarder cu Turrturo, am fost (foarte răcită) la MoMa şi la Guggenheim, am găsit Istambulul lui Pamuk cu cinci dolari, am făcut shopping. Şi, mai ales, nu am ratat Ziua României pe Broadway (…)”. Mai încolo, două « chestii » importante pe care le dezvoltă autoarea, luând contact pe viu cu „evenimentul”, şi anume: „1. că România miroase cam greu pe Broadway şi 2. că de-aia a văzut-o Nora Iuga pe Mihaela Rădulescu la coada pentru viză de la Ambasada SUA”. La Institutul Cultural Roman de peste Atlantic şi la KGB Bar, să adaug, poeţi români de toată mâna(foarte bine !), printre care Dan Sociu, Eugen Suman, Răzvan Ţupa, Nora Iuga, Saviana Stănescu (!), Elena Vlădăreanu, V. Leac, Constantin Vică… Americanul român sau românul american sunt ajutaţi, cu sau fără program, cu voia sau fără voia lor, să se familiarizeze cu democraţia de Dâmboviţa. Bun! Pe de altă parte, când e vorba de paperaserii, literatul poate să trăncănească în voie despre câte în lume şi în soare, se cere – e ştiut – peste tot productivitate!