Prezenta contribuţie la numărul apriliu din Argeş o am conceput in memoriam Ovidii Iulii Moldovani, vrând-o modest semn de gratitudine pentru actorul care mă delecta în Profetul, aurul şi ardelenii, mă impresiona intelectual cu asupra de măsură în Caligula şi îmi ocaziona – prin băuta conversaţională de la restaurantul bucureştiot Dunărea sau mersul pe jos, nocturn şi consecvent, până la garsoniera mai mult decât modestă, din preajma Cismigiului, unde sălăşluia Petre Ţuţea –, îmi prilejuia, cum spusei adineaori, una din întâlnirile mirabile auf dieser dunklen Erde.
 O documentează, de altfel, şi pârâciunea colegială de mai jos, extrasă anul trecut, graţie instituţiei cenesasice, dosarului de urmărire informativă a Obiectivului «Popa»: