Romanul realist al unui prozator oniric
«Viaţa nu trebuie să fie un roman ce ne-a fost dat, ci un roman pe care l-am facut noi înşine» este motto-ul lui Novalis care stă înaintea romanului La Belle Roumaine (Ed. Paralela 45, Piteşti, 2004), ales cu bună-ştiinţă de Dumitru Ţepeneag, adăugând astfel un nou capitol la romanul propriei sale vieţi.
La Belle Roumaine este un roman modern sau, cum bine îl defineşte criticul literar Nicolae Oprea, «un roman oniric de actualitate» (cf. Nopţile de insomnie) care aduce în prim- plan un tip de personaj feminin ale cărei trăiri interioare de factură dramatică ating paroxismul în cele din urmă. Acţiunea romanului este concepută pe trei planuri şi are loc în Paris (în prima şi a treia parte) şi în Berlin (în cea de-a doua parte). În partea introductivă, personajul feminin («la belle Roumaine») este perceput de cititor prin prisma lui Jean-Jaques, patronul şi barmanul unei cefenele pariziene: «De frumoasă era frumoasă! Trăsăturile perfect regulate ale chipului alcătuiau o fizionomie simpatică şi inteligentă, chiar dacă ochii de un albastru de peruzea se pierdeau uneori în gol, iar buzele se retractau într-o uşoară crispare.» (p. 9). El o compară cu actriţa româncă, Elvire Popescu, şi întreţine echivocul numind-o când Elvire, când Elena. Începe să facă o pasiune pentru ea, îi ţine rezervată de fiecare dată aceeaşi masă, dar frumoasa româncă este sedusă de clientul său fidel Iegor, un rus de origine care avea «un dispreţ molipsitor pentru ţara lui Elvire Popescu». De la Iegor aflăm că misterioasa «la belle Roumaine» se numeşte Ana, este originară din România, mai exact din zona Moldovei. Tatăl ei a făcut puşcărie la Canal, în Gulagul românesc din timpul lui Gheorghiu-Dej. La început au fost foarte bogaţi, dar comuniştii le-au luat tot. Prima parte se încheie cu găsirea trupului neînsufleţit al Anei în cada plină de sânge şi acţiunea se mută în Berlin unde «femeia asta misterioasă venită de la gurile Dunării» poartă numele de Hannah Silbermann şi tot ce are în comun cu Ana sunt ochii albaştrii. În Berlin, Hannah trăieşte în casa profesorului de filosofie Johannes Schneide, iar mai târziu trăieşte şi cu prietenul său Dieter, tot profesor de filosofie, până când primeşte misiunea de a pleca la Paris.
«Viaţa nu trebuie să fie un roman ce ne-a fost dat, ci un roman pe care l-am facut noi înşine» este motto-ul lui Novalis care stă înaintea romanului La Belle Roumaine (Ed. Paralela 45, Piteşti, 2004), ales cu bună-ştiinţă de Dumitru Ţepeneag, adăugând astfel un nou capitol la romanul propriei sale vieţi.
La Belle Roumaine este un roman modern sau, cum bine îl defineşte criticul literar Nicolae Oprea, «un roman oniric de actualitate» (cf. Nopţile de insomnie) care aduce în prim- plan un tip de personaj feminin ale cărei trăiri interioare de factură dramatică ating paroxismul în cele din urmă. Acţiunea romanului este concepută pe trei planuri şi are loc în Paris (în prima şi a treia parte) şi în Berlin (în cea de-a doua parte). În partea introductivă, personajul feminin («la belle Roumaine») este perceput de cititor prin prisma lui Jean-Jaques, patronul şi barmanul unei cefenele pariziene: «De frumoasă era frumoasă! Trăsăturile perfect regulate ale chipului alcătuiau o fizionomie simpatică şi inteligentă, chiar dacă ochii de un albastru de peruzea se pierdeau uneori în gol, iar buzele se retractau într-o uşoară crispare.» (p. 9). El o compară cu actriţa româncă, Elvire Popescu, şi întreţine echivocul numind-o când Elvire, când Elena. Începe să facă o pasiune pentru ea, îi ţine rezervată de fiecare dată aceeaşi masă, dar frumoasa româncă este sedusă de clientul său fidel Iegor, un rus de origine care avea «un dispreţ molipsitor pentru ţara lui Elvire Popescu». De la Iegor aflăm că misterioasa «la belle Roumaine» se numeşte Ana, este originară din România, mai exact din zona Moldovei. Tatăl ei a făcut puşcărie la Canal, în Gulagul românesc din timpul lui Gheorghiu-Dej. La început au fost foarte bogaţi, dar comuniştii le-au luat tot. Prima parte se încheie cu găsirea trupului neînsufleţit al Anei în cada plină de sânge şi acţiunea se mută în Berlin unde «femeia asta misterioasă venită de la gurile Dunării» poartă numele de Hannah Silbermann şi tot ce are în comun cu Ana sunt ochii albaştrii. În Berlin, Hannah trăieşte în casa profesorului de filosofie Johannes Schneide, iar mai târziu trăieşte şi cu prietenul său Dieter, tot profesor de filosofie, până când primeşte misiunea de a pleca la Paris.