CONTRA DES(T)ALINIZĂRII  MĂRII NEGRE

Ajungând la ţărmul mării ţării,
Coborâră-n dreptul gării ţării,
Şi, până-n albastrul zării ţării
Noastre,-n mijlocul brăţării ţării,
Se scăldară-n albul sării ţării,
Mai exact: al sării mării ţării…

După care,-n largul mării ţării,
Albi de albul sării mării ţării
Ce-amărăşte-ntinsul mării ţării,
Se iubiră-n apa mării ţării,
Din dorinţa înălţării ţării
Peste limita brăţării ţării
Care-i cercul zării mării ţării.

Gazde bune,-n cercul zării ţării,
Cu-ăi străini de ţărmul mării ţării, –
Erau contra aţâţării ţării
Împotrivă-le, pe ţărmul mării ţării;
Însă şi, de dragul mării ţării,
Contra dării sării mării ţării,
Peste graniţele zării ţării,
Altor riverani ai mării ţării, –

Pe care nu-i mai înşirăm aici.