Despre corp şi corporalitate în societatea contemporanăBaudrillard încearcă în studiul său „Cel mai frumos obiect de consum” o analiză a ultimelor accepţiuni şi semnificaţii ale corporalităţii, din perspectiva consumismului contemporan. Relaţia pe care o stabileşte acesta între corp-sexualitate-erotism alcătuieşte triada ce stă drept fundament textului său, alături de binomul corp-obiect, o altă noţiune esenţială ce îi delimitează sistemul de gândire. Mergând pe linia unei demonstraţii ce vizează transformarea conceptului de corp, multiplele conotaţii pe care acesta le-a dobândit de-a lungul timpului, Baudrillard atinge totodată problema sexualităţii şi a erotismului, aşa cum este aceasta reflectată în societatea de tip consumist. Modurile în care aceste concepte se reflectă în mentalitatea comună, motivaţiile profunde ale diverselor raportări la corp, problema identităţii prin prisma noii viziuni despre carnalitate (sau, mai bine spus, despre tendinţa de eludare a acesteia) – constituie problematica studiului.
Întoarcerea la corp
În cartea sa (în care îl şi citează pe Jean Baudrillard, tocmai cu această idee a corpului ca obiect), Georges Vigarello1 vorbeşte despre frumuseţea corpului care… vorbeşte. Încă din anii ’60 corpul devine expresie a individualităţii, individul hipermodern devine şi individ hipertrofiat, narcisic până la extreme, omul devine responsabil de modul său de a fi, de aparenţa sa, în termenii lui Alain Ehrenberg, de, ca să folosim un termen supra(so)licitat astăzi- imaginea sa. Lexemul îşi are rudele sale în a căror companie îl regăsim în fiece magazin glossy, cu ştaif, în vocabularul publicitarului, la TV, în emisiuni de lifestyle, la colţ, în orice speech ţinut de actualele vipuri, vedete, modele: obiecte personalizate, unicat, stil propriu, individual etc.