Ziarul Cotidianul din 16 iulie publică un puternic interviu acordat de un medic de specific arab stabilit la Tg. Mureş, dl Raed Arafat. Sunt trecute în revistă aspectele curente ale medicinei locale şi naţionale. Un amănunt privind tratarea celui mai de preţ capital ne-a atras atenţia în mod aparte: „În Târgu-Mureş majoritatea personalului SMURD e format din tineri şi pasiunea compensează lipsurile materiale. Dar nu se poate continua aşa. La Mureş am schimbat deja toţi asistenţii o dată şi încă 20% a doua oară, pentru că au plecat din ţară. Am avut un asistent care a plecat în Italia pentru că nu a reuşit pe salariul lui să ia un credit de 6.000 de euro pe patru ani ca să cumpere o maşină. După ce a mers la patru-cinci bănci şi toate l-au refuzat cu sictir că salariul lui nu se ia în discuţie, în două luni a plecat. Acum are şi maşină şi tot ce vrea. Problema e că nu se gândea să plece până nu a fost forţat”.
La drept vorbind, cam asta ar fi problema fiecărui emigrant, economic de se-arată, politic, cultural ori sportiv: nu-şi ia viteză până nu este forţat, într-un fel. Cel puţin astfel se manifestă situaţia generală în cazul românilor, care nu sunt un popor cu morbul călătoritului, în ciuda apucăturilor dobândite de la minoritarii cu nărav. De când se ştiu, românii n-au hălăduit decât în cadrul organizat al transhumanţei, dar şi atunci mai mult din cauza oii, care necesita aer ozonat, linişte şi păşune primenită. Pe vremea comunismului, Securitatea a dezvoltat o prioritate naţională din huiduirea celor ce-şi luau lumea în cap şi hăituirea familiilor rămase locului: cu toţii erau trădători, fugari, aventurieri, spioni, duşmani ai poporului.