O istorie a consonantismului în scrisori

Ştefan Odobleja este autorul celebrei Psihologii consonantiste, operă care constituie de fapt nucleul din care a luat naştere cibernetica. Lucrarea a apărut în anii 1938-1939, dar – dat fiind războiul mondial, în care autorul a combătut ca medic de campanie pe frontul de Est, apoi instaurarea hei-rupistă a regimului comunist – această operă capitală n-a fost cunoscută la noi decât pe la mijlocul anilor ’70. Între timp, Psihologia consonantistă „influenţase” decisiv pe Norbert Wiener care, în 1948, publică Cibernetica, devenind părintele revoluţionarei ştiinţe. Încă o dată, un român vizionar – după Paulescu, de pildă – e împiedicat să-şi valorifice o descoperire epocală. Timp de trei ani, prin intermediul revistelor „Tribuna” şi „Flacăra”, dar şi prin intermediul unor congrese internaţionale, s-a încercat îndreptarea lucrurilor. S-a reuşit într-o oarecare măsură impunerea, măcar în România, a ideii că Odobleja a făcut pentru prima dată conexiunea între psihologia umană şi maşină şi a descoperit fenomenul conexiunii inverse ca lege universală, fenomen rămas de la Norbert Wiener sub denumirea de feed-back.
Toată odiseea creaţiei lui Ştefan Odobleja şi (ne)recunoaşterii ei publice e reconstituită în volumul Corespondenţă (Editura MJM, Craiova, 2002), cu un cuvânt înainte – o sinteză a vieţii şi operei savantului, dar şi deopotrivă o evocare sentimentală – de Ileana Roman. Ediţia este alcătuită de Tudor Răţoi şi Cristian Aniţa şi cuprinde 252 de scrisori primite de Odobleja, scrisori aflate la Arhivele Naţionale, filiala Turnu Severin.