Cercetându-l deja de câţiva ani pe Eliade, m-am lovit deseori de problema bibliografiei– exegeze ale operei sale sunt puţine şi lipsite de interes. Dimensiunea politică a scrierilor sale nu a constituit una dintre preocupările mele predilecte, aici existând cele mai multe lucrări dedicate filosofului religiilor – biografia lui Ricketts – importantă pentru că oferă o viziune veridică asupra vieţii şi operei eliadeşti, constituind totodată o replică la cartea inutil denigratoare a Alexandrei Lavastine. Apoi, biografia lui Florin Ţurcanu, pertinentă, însă acordând prea multă atenţie unei perioade nereprezentative a vieţii lui Eliade (în plus, titlul – Mircea Eliade – prizonier al istoriei – îl condamnă pe Eliade tocmai la a trăi, în eternitate, sub teroarea istoriei de care a căutat întreaga viaţă să se elibereze…).