Deşertul lui MoiseCa şi cel din Biblie, după lungul drum prin pustiu, n-a ajuns să pună piciorul în Pământul Făgăduinţei. A ştiut

RăcoareÎn fiecare dimineaţăGăsesc înflorită pe străziMâna-mplântată în pântecul pâinii,În grumazul viorii,Între umerii sacoşei de piaţă…Cine ştieDe ce latră câiniiLa sâmbăta mea cafenie,Veştejită

Trecere APe linie continuă nesfârşită orbitoare sosind o povarăUşor umed asfaltulOameni din ce în ce mai puţiniFemeia pe care o iubesc prefăcută

Observăm că acum parcă scriitorii tineri nu mai debutează. Te trezeşti cu ei direct la lansarea propriilor cărţi, cărţi de care nu

PotopulLa început ne-au unit ceva puncte comune, e foarte adevărat. Nu mă feresc să o spun. Oroarea de dezordine, nu în ultimul

Lancelot du Lac, Cavalerul Negru şi RegeleOmagiu lui Donald Barthelemenu sunt adevărate, osândeşte-mă să fiu ars de viu; iar dacă sunt, învinuieşte-i

Peisaj marinDor ucigaşde ţărmuri şi de stâncide tinereţea mea abia trecută,de pescăruşul peste careînserareaşi valurile glezna îmi sărută.Dor ucigaş de soarele pe

COMOARAŞtiu ce credeţi, dar nu vă fac nicio vină. Aţi prins şi voi din zbor frânturi de judecăţi, firimituri de idei, una-alta…