„N-am ştiut…” – vom şti vreodată?„Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii de est, ungurii, bulgarii),voi sunteţi sub ocupaţie rusească; noi, românii,ne aflăm

...mulţi. Şi nu proşti!În Cum am scris Dr. Faustus, Th. Mann notează, în legătură cu „intelectualii care rămăseseră credincioşi Germaniei, n-au abandonat-o

Revistele studenţeşti de altădată în recenzii de o factură aparte (III)În documentul mai la vale curgătoriu, recenzentul strâns de cojones continuă să

Reţetă compensatăÎmbătrânim pentru că nu ştim să întinerim. Trăim în accepţia unui spaţiu şi a unui timp preexistente în care orice ni

TRUPUL DE PROBĂDimineaţa, în soarele neînceputîn aerul încă nerespiratcu întuneric pe pleoapetrupul tăuprin porii căruia curgspaimele treziriiprin care mişună lighioanetrupul de probăprin

Adevărul care ne încătuşeazăÎnainte să reintru pe drumul european al subiectului legat de introducerea cipului biometric în actele de identitate (fie ele

Când eram la Câmpulung... (VI) – Ştiaţi că la Câmpulung sunt cele mai multe zile însorite, pe an, din toată ţara? ne-a întrebat,

Glorioşii ani ai ratăriiÎnsemnări despre boema piteşteană a anilor ’70-’80 (IX)Gigi Ionescu (II) Un boem demonizat  (La Miliţie de trei ori într-o noapte)Întâlnirile

Et ego in ArcadiaÎn unele articole anterioare am formulat câteva greşeli care se strecoară în vorbirea noastră. Uneori le-am sancţionat prea drastic.

O povesteToate au un început. Şi un sfârşit, independent de voinţa noastră, dar asta e altă... poveste. Când am apăsat, în disperare