Înainte să reintru pe drumul european al subiectului legat de introducerea cipului biometric în actele de identitate (fie ele şi paşaport şi carnet de conducere) ale românului, rămân oprit cu „maşina timpului meu personal” pe un drum judeţean, retras o zi şi o noapte tocmai la Mănăstirea Putna, nu departe de graniţa cu Ucraina (mai exact, „graniţa” cu Bucovina noastră de Nord, anexată cu forţa de „sovietici”). Aici, la Mănăstirea Putna, se slujeşte continuu de 550 de ani, altarul bisericii fiind deasupra mormântului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. E impresionant şi semnificativ, rugăciunea în limba română e şi ea un semn al identităţii şi al „conştiinţei de neam”… Am ajuns la Mănăstirea Putna (unde stăruie în cinstire duhovnicul meu, Părintele Stareţ Melchisedec) duminică, 22 martie 2009, după ce am sosit vineri, 20 martie seara la Suceava (sâmbătă, 21 martie fiind aici prins cu „treburi spirituale” neaşteptate).
Am fost invitat la Suceava de Colegiul Naţional Petru Rareş, care organizează un insolit concurs de diaristică intitulat Mihail Sebastian (jurnal intim creativ şi comentarii pe seama jurnalelor de autor tipărite) în rândul elevilor de liceu din întreaga ţară. În vremea exploziei blogurilor personale pe Internet, nici nu se putea un mai potrivit concurs naţional de diaristică, ajuns la a II-a ediţie în acest an. Merită să-l pomenesc şi să-l laud (chiar dacă nu se ştie ce finalitate poate să aibă un asemenea concurs de creaţie, dacă jurnalul e gen literar şi dacă premianţii acestui concurs vor deveni şi scriitori), organizatorul lui fiind profesorul Gh. Cîrstian, susţinut de recunoscutul critic literar Mircea A. Diaconu (decan la Literele Universităţii sucevene; Mircea A. Diaconu avea să mă prezinte masteranzilor lui interesaţi de poezie în această zi de sâmbătă, 21 martie 2009: o oră am vorbit despre dedesubturile „paradigmei optzeciste” privite prin biografia mea).