Emin scânteie de steaUmbrele devin veşniceNemuritor sunt fără doinăÎn ţara învinşilor.Emin clopotul sufletuluiSună a golPrin ochiul timpului Ninge lumina.*Vizitiu ochiul de noapte

 Albul nopţii îmi picură în palmăCăldura sufletului.Cuvintele inutil mai răvăşesc poemulPierzându-se-ntre rânduri,Motivând tristeţea comună.Vorbesc şoptit cu mine însămiChemând amintirile.*Alfabetul credinţeiPloaia işi cerne amintirilePeste

  răsare soareleca-n prima dimineaţăa copilăriei…tu nu-l mai vezi;cineva ţi-a legat zâmbetulîntre două iluzii…tac!răsare soarele,tu creşti în mineca ineleleplouă…şi-n ochii tăi,ca două păduri

Fumulmi-au spus alaltăieri nişte limbi de focmi-au spus că fiinţa aceea mama mamei melenu mai e a plecat unde-a văzut cu gândulca

Constatarea sau măcar observaţia că literatura se face din literatură şi că registrul  acestei translări este practic infinit au devenit bunuri şi

În luna iunie a acestui an, premiul OPERA OMNIA al Ordinului Arhitecţilor din România, Filiala Teritorială Bucureşti, i-a fost oferit doamnei Eugenia

De câte ori se vorbeşte despre vechimea Piteştiului, de îndată se evocă actul de danie emis de Mircea cel Bătrân, la 20

Volumul bibliofil Puţin mai mult, Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident, semnat de Carolina Ilica şi ilustrat cu inspiraţie de Mircia Dumitrescu, ne propune

Povestea palidă şi catifelată, în care tu încapi întreg, iar eu numai pe jumătate, mă înduioşează ca un copil în genunchi. Lumina

Dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor de comunicaţie face lumea din ce în ce mai interdependentă. Ne îndreptăm oare spre o realitate artificială, rece,