Decât 1982 este, pentru istoria întâlnirilor poeticeşti, mai important anul 1978, când, la Iaşi, în sala Teatrului Naţional Vasile Alecsandri sau la Biblioteca Universitară Centrală, îşi dau în petec unii şi, mai cu seama, alţii: precum Florica Mitroi, pusă mereu pe şotii perlocuţionare, Dan Deşliu, nemilos cu trecutul său realist-socialist, Nichita Stănescu, victimă a nechezăturilor unei colege de breaslă trăsnite, Ana Blandiana, obiect al unor invidii colegiale vulgarmente formulate, başca poetul care, beat fiind, se duce cu grăbire să micţioneze în balconul Sălii Senatului Universităţii Cuzane sub privirile indignate ale lui Ion Iliescu, primul secretar judeţean atunci, care îi muştruluia, în numele înţeleptului PCR, pe scriitorii cam nemulţumiţi de toate celea, inclusiv de ei înşişi. Constantin Parascan, într-o carte recentă, şi Nicolae Turtureanu, în Exerciţii de nuitare (Editura MNLR, Bucureşti, 2010), au cam lămurit cum va fi stat treaba anno Domini MCMLXXVIII la buclucaşa conferinţă naţională a stihuitorilor. Pentru anno Domini MCMLXXXII, mai puţin spectaculos, ne stă însă la dispoziţie, în Cartea albă a Securităţii, la paginile 266-267, un document cenesasic ultraconfidenţial, util însă, credem noi, şi celor interesaţi de mişcarea Literelor Ieşene Juvenile în Epoca de Aur a Ceauşităţii şi, totodată, masteranzilor avenirici înhămaţi la istoria tumultuoasă a «Grupului din Iaşi».
 Îl vom glosa, p-aici şi p-acolo, în notele noastre finale. El, materialul pretorianic, sună astfel: