Memorabil an va fi fost l977. Nu doar pentru Cehoslovacia si faimoasa Cartă a celor 77 de intelectuali dârji, erecţi + plini de fală. Ci şi pentru Valahia noastră, voastră, lor. Ajunge să reamintim, cât de cât rapidamente, unele dintre evenimentele care îi dădeau – vorba lui Leuţu, Mutul Iaşilor de ieri – «formă şi culoare»: mişcarea Paul Goma, agrementată cu diversele ei contorsiuni şi episoade; cutremurul din 4 martie (când mi se spărgea toată vesela din dulăpiorul garsoneriei de pe «Corabia Nebunilor», lăsată moştenire de J.P. Goujon şi Maurice Toussaint), htoniana zguduire a ţării pasate, cînd avea loc preumblarea avionescă a Gheniului Carpatesc prin Africa Neagră (de vrei să faci baie/şarpele boa te muşcă de… coriola, coriola!), pe mâna prostovanului Emil Bobu; nemulţumirile mineriene din Valea Jiului (adicătelea: elicopterul prezidenţial canonit cu pietre de rîu + Verdeţ, importantul ţucălar ceauşin, luat captiv de garda cu topoare a ortacilor + investirea securitară a zonei + represaliile de rigoare + Nicolae Helicopterescovici autoproclamat Miner Suprem al Patriei Socializde)… şi aşa mai aproape.