Cea mai veche preţăluire, bunicică totuşi, primită de la o fostă profesoară (a cărei voce inconfundabilă continuă să mă bântuie, dinspre Câmpiile Elizee, pe deasupra Styxului prea puţin memorios, fără a-mi da totuşi fiori… ci doar o greu de tradus duioşie, aproape filială), a mai veche este, după toate probabilităţile, următoarea: