Francis Jammes
(1868–1938)

MI-E DRAG MĂGARUL…

Mi-e drag măgarul care
Păşeşte pe cărare.

Dând din urechi, le ţine
Departe pe albine;

Dar pasu-i e, prin şanţuri,
Ca-mpiedecat în lanţuri.

Draga mea-l crede tâmp
Fiindcă-i poet. – Pe câmp

Şi-n sat, cugetă pururi.
Are, în ochi, velururi.  

Dulcea-mi iubită nu-i
De bunătatea lui:
 
Căci Domnului i-e drag
Şi-n Rai l-aşteaptă,-n prag.

Ci ţesălat, în grajdi,
E doar din an în Paşti,

Pe spate-ndură plezne
Şi are plăgi la glezne.

Sudori pe el se scurg
Din zori până-n amurg;

Şi ţi se face milă
De truda lui umilă.

La el, fugi într-un suflet
Şi spune-i c-al meu suflet

E, ca şi el, pe drum
Din zori până acum.

Iubito,-ntreabă-l: îs
În lacrimi sau surâs?

Răspuns nu cred că are
A-ţi da la întrebare,

Prin drumu-n floare, blând
Cum e doar el, umblând.

2011-05-02T16:00:00+03:00