T. S. Eliot

Mătuşa Helen

Miss Helen Slingsby-a fost mătuşa mea;
Virgină, sta-ntr-o casă mică lângă
Un parc distins, – cu patru slugi pe lângă.
Când încetă din viaţă,-n ceruri, sus,
Fu linişte, precum şi-n stradă e.
S-au tras obloanele, în vreme ce
Antreprenorul pompelor funebre
Se şterge,-n prag, pe tălpi. Nimic de spus,
A mai văzut el d’astea… Câinii,-n febre,
S-au bucurat de o bucătură-n plus.
După puţin, însă, muri subit peruşa.  
În manteluţa ei, în timpu-acesta,
Mai ticăie ceasornicul din Dresda.
Valetul şi-a pus fundul pe servanta
Mobilă, iar în poală, pe servanta
A tânără, – ce mi-a-ngrijit mătuşa,
Cu zel, pe când trăia în locu-acesta.