La mijlocul unei oareşicare săptămâni (a fost într-o joi!), dl. Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, a avut amabilitatea de-a acorda, „în exclusivitate”, un interviu. Se înţelege de la sine că directorul ICR a avut grijă să cântărească bine ofertele ce i-au fost făcute (interviul nu trebuia să încapă pe mâna orişicui!), astfel ca alegerea sa să fie una cât mai inspirată. El s-a oprit asupra cotidianului care-i găzduieşte rubrica săptămânală. Reporterul era şi el unul cunoscut. În cadrul interviului, dl. Patapievici şi-a exprimat, printre altele, opiniile şi despre criza mondială şi a sugerat şi o serie de soluţii pentru depăşirea ei…
Reporterul care i-a luat interviul l-a caracterizat pe dl. Horia-Roman P. ca pe „un om al timpurilor sale”, foarte îndepărtat de „tiparul croit pentru elitele din turnuri de fildeş”. Distinsul ziarist, şi el o somitate în domeniu, încă tânăr, dar cu mari perspective de-a se impune în viitor, a ţinut să ne arate mai mult partea plină a personalităţii d-lui Patapievici, dar, fiind un împătimit al meseriei, a lăsat pe undeva (e vorba de subsolul textului) să se audă şi clinchetul stins al unor goluri ce se rostogolesc asemenea unor monede calpe, lăsându-se uşor la fundul paharului… „Preşedintele Institutului Cultural Român soseşte punctual la întâlnire, după ce a acceptat să sfidăm împreună criza, într-un amplasament select din centrul Bucureştiului”, ne informează fericitul autor al interviului… Urmează alte detalii privind tabieturile invitatului: „Susţinător al minorităţii căreia i se neagă orice drept (fumătorii), H.-R. Patapievici se aşază la masă, nu înainte de a se întreba însă dacă nu e greşit să apară în fotografii alături de pipa sa…”