Dimitrie Cantemir în Rusia, 1711-1723

Nil non mortale tenemus
Pectoris exceptis ingeniique bonis
(Tot ce avem e pieritor, afară de însuşirile
sufletului şi ale minţii)
OVIDIUS

„Dacă mi s-ar cere să caracterizez prin anticipaţie şi în chip fabulos figura lui Dimitrie Cantemir, nu aş alege ca simbol nici îngerul din alte tărâmuri, nici leul, nici vulturul din lumea noastră, ci o fiinţă pe jumătate reală, pe jumătate de poveste şi legendă: unicornul. Simbolul ar fi desigur cel mai potrivit să lege la un loc contururile pământeşti şi cele nepământeşti ale apariţiei ce ne preocupă…
Viaţa lui Dimitrie Cantemir e o viaţă trăită la răscruce de vremuri şi rezumă, prin profilul ei abrupt, prin peripeţiile ce o înalţă şi o sfâşie, un ansamblu de situaţii dintre cele mai dramatice ale istoriei noastre” (Lucian Blaga, Isvoade, p. 141).
Dimitrie Cantemir este contemporan cu Petru cel Mare, ţarul tuturor ruşilor, înnoitor prin atâtea al vieţii poporului său, că poate fi numit cel mai mare reformator din toată istoria Rusiei. O natură, la puterea a doua izbucnită nu se ştie prin ce generaţie în mijlocul naturii ruseşti – aşa ar putea să fie caracterizat Petru cel Mare; prin el Rusia se ridică la rangul de mare putere, substituindu-se în jocul de forţe ale Europei puterii Suedeze; cu el începe europenizarea conştientă a Rusiei.