Un nou roman de Radu Aldulescu: Mirii nemuririi (Editura Cartea Românească, 2006), roman nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, însă doar nominalizat pentru că autorul nu pare a se fi născut într-o zodie norocoasă. Sau, mă rog, zodia lui e duplicitară. Norocos este Radu Aldulescu pentru că a fost dăruit cu talent şi forţă de constructor de proiecte epice ample. Păgubos este, pe de altă parte, pentru că romanele lui ar fi vândute oriunde în lume în tiraje de masă, nu şi în România zilelor noastre.
De vârsta optzeciştilor, dar publicând abia după 1989, prozatorul Radu Aldulescu este neîncadrat în grupuri, curente, promoţii, generaţii etc. El este prozatorul dintotdeauna, zidarul de edificii durabile, mergând berbeceşte împotriva tendinţelor de azi, de ieri-ul recent. Romanul acesta (din care a publicat fragmente în revistele Argeş şi Adevărul literar şi artistic sub titlul Nemuritorii) ar putea purta titluri celebre: Umiliţi şi obidiţi sau Oameni sărmani…