Sonet patriarhal

Mamei mele, Suzana
 
Se leagănă vin dulce în pahare,
Alături e cafeaua aburindă;
Arome de gutui vin dinspre tindă
Şi busuiocul stând în atârnare…

Căsuţa părintească mi se pare
Palat vrăjit, mirifică oglindă –
Cum doar Artistul poate să surprindă
În clipele de har şi graţii rare.

Mă pierd ades în vremuri de demult,
Cu hanuri vechi, chebale din gras batal
Şi-un cântec lin, antonpannesc, ascult

În ora plânsă-n clopot de aramă;
Plutesc pe aştri – timpul sideral –
Şi mai presus mi-e dor de Tine, MAMĂ!