Gigi Ionescu
 Apostolul lui Hemingway

I
În anii mei de formare am fost un om norocos! Ba, aş zice că în fiecare zi am fost şi sunt norocos. Am avut şi am nebănuite şi admirabile întâlniri zilnice – fie cu un text, fie cu o vorbă auzită, fie cu un vechi prieten, ori cu natura eternă. Pentru a fi fericit îţi trebuie foarte puţin; trebuie să ieşi din mizeria adunată de minte şi să meditezi, să contempli; viaţa parcă devine nu mai lungă, ci fără sfârşit. Întru contemplare şi meditaţie m-au iniţiat şi mulţi oameni minunaţi pe care i-am întâlnit.
 Un om aparte a fost pentru mine, şi nu numai, actorul Gigi Ionescu. Era prin 1974. Îl văzusem de câteva ori la cenaclul literar, dar, cu adevărat am fost apropiat de el de poetul emblematic al Piteştilor – Octav Pârvulescu, alintat de toţi cu numele de Papa Octav. Era seara colindeţelor. Mă trăgeam spre casă când am dat nas în nas cu Papa Octav. „Aurele, îmi zice, eu consider că eşti de-al nostru, aşa că aş vrea să te prezint unor domni, artişti şi literaţi. Sunt la doi paşi, în Ceainărie, am acolo întâlnire cu ei.” Fără să spun o vorbă, l-am urmat pe Papa. Despre Ceainărie şi faima ei sunt multe de spus! Acolo era un fel de Capşa piteşteană, unde se întâlneau scriitori, pictori, profesori, actori, iubitori de literatură şi artă. Despre acest dulce stabiliment voi povesti mai mult într-un capitol aparte. Papa Octav aproape că mă împinge în Ceainărie. Nu intrasem niciodată în Ceainărie, deşi auzisem de ea, de întâlnirile marilor boemi de prin partea locului. Parcă temându-se să nu fug, Papa mă apucă de braţ şi mă duce la o masă lungă, lângă peretele din spate, la care erau aşezaţi cinci bărbaţi şi două femei. Până să mă dumiresc, Papa începe să mă prezinte.